Au trecut peste zece ani de când comunitatea europeană și-a afirmat printr-o serie de documente responsabilitatea integrării minorității romilor și s-au cheltuit mai bine de 25 de miliarde de euro în această direcție. În ciuda conștientizării tot mai mari a problemelor sociale dramatice legate de excluderea lor și a dorinței exprimate de a face ceva despre această comunitate, mari progrese nu s-au înregistrat. Rezultatele eforturilor depuse descriu două fenomene contrare așteptărilor: ostilitatea societății europene vizavi de etnia romă este pe un trend crescător, iar condițiile de viață ale romilor s-au înrăutățit.
Departe însă de toate abordările sterile, în România există inițiative locale care, impreună cu modelul spanio,l sunt exemple de bună practică pentru întreg spațiul european.
***
Din cele peste zece milioane de romi câte trăiesc în Europa, România și Spania dețin cele mai mari comunități.
Spania a reusit sa gestioneze cel mai eficient situația a peste un milion de romi, potrivit unei estimări din 2007 a guvernului. Integrarea lor a necesitat implicare guvernamentala la toate nivelurile: national, regional si local, indiferent de culoarea politica. Practic, integrarea romilor este in Spania o politica de stat, nu de guvern, care confera stabilitate pentru a crea programe si a le implementa pe termen lung., Acum în Spania potrivit datelor publice, doar 5% dintre romi trăiesc în condiții de excludere severă. Un procent mic față de media Europei.
La nivel european însă, preocuparea privind minoritatea de romi a fost abordată tangențial într-o manieră colaborativă abia în 2005 în contextul creșterii numărului de persoane și familii-inclusiv a celor de etnie romă-expuse excluderii sociale pe fondul deteriorării nivelului de trai (Strategia Lisabona, Strategia Europa 2020).
Confruntată cu un aflux de imigranți romi, în special din estul continentului, după 2007 Uniunea Europeană a avut de înfruntat cea mai mare problemă socială (The Economist). Situația romilor s-a înrăutățit, pe măsură ce la nivelul societății creșteau sentimentele de discriminare, rasism, stereotipuri ostile.
În contextul dat, Uniunea Europeană s-a văzut obligată să dezvolte un cadru legislativ care să se adreseze etniei rome, la care să participe toate statele. (Deceniul de incluziune a romilor 2005 – 2010), Platforma europeană pentru incluziunea romilor, Cadrul European pentru strategiile de integrare națională a romilor – 2020).
În România, cel mai recent document care încorporează măsurile în această direcție este „Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2011 – 2020”, care prevede alocarea a aproape 100 de milioane de euro. Ea se adresează unei populații care la Recensământul din 2011 număra aproximativ 613.000 de români de etnie romă. Pe de altă parte, potrivit estimărilor experţilor, disponibile la nivelul Consiliului Europei, populaţia romă din România număra în 2010 între 1,2 milioane şi 2,5 milioane de oameni, reprezentând o pondere între 6,5 şi 13,5 la sută din populaţia ţării.
Vedem deci că din punct de vedere legislativ, al arhitecturii instituționale precum și al fondurilor angajate pentru a îmbunătăți viața comunității rome, s-au înregistrat progrese, însă ele nu se regăsesc și în realitate. Statisticile arată sumbru: 84 % din populaţia romă se află la limita sărăciei, iar 90% au o situaţie materială precară. Aproximativ 40% dintre copiii romi sunt malnutriţi şi numai 37% dintre cei cu vârste între 3 şi 6 ani merg la grădiniţă. La 16 ani, numai 29 % din băieţii romi şi 18% din fete mai sunt la şcoală. Un sfert dintre romi nu ştiu să scrie şi nici să citească.
Departe însă de tot arsenalul steril cu care se tratează în general problemele romilor, există cazuri în care oameni cu o capacitate de mobilizare mult mai rapidă și mai țintită, mai consecventă și mai implicată, investesc în propriile politici de integrare a comunităților de romi. Ei generează schimbare de jos în sus, din mijlocul comunităților în beneficiul întregii societăți.
Fundația Toflea din județul Galați încearcă, de mai bine de unsprezece ani, să ofere un viitor pentru sute de oameni discriminați și rătăciți sau pentru copii porniți fără nicio șansă în viață.
Inițiativa i-a aparținut omului de afaceri Gruia Stoica, cel care a configurat un plan de salvare al comunității de romi, bazat pe doi piloni: educație și mentorat de carieră. A făcut apel la propria experiență de viață cât și la instinctul său de om de business, care gândește lucrurile în termeni de eficiență și rezultate măsurabile.
În 2004, în comunitatea de romi din Toflea, rata de abandon școlar după terminarea clasei IV-a era de 60%, iar după terminarea clasei a VIII era de 95 %.
Majoritatea celor care renunțau la școală trăiau sub presiunea unor mentalități greșite sau, amenințați de spectrul sărăciei lucii, fără un plan de viață, hoinăreau pe drumuri ce le aduceau necazuri, multe lipsuri si respingere socială.
Irina Alexe este o tânără care a trebuit să abandoneze școala când era în clasa a opta, pentru că părinții nu au mai putut să o trimită la liceu, în oraș. Mai mult, au considerat că este prea mare ca să mai meargă la școală și că e mai bine să o țină departe de băieți.
Un alt tânăr, Gheorghe Gheorghiu de 23 de ani a ales singur să renunțe la învățătură și să deprindă „școala vieții”. S-a transformat într-un „golan”, după cum el însuși recunoaște și a ajuns să facă lucruri regretabile, din cauza influenței anturajului în care intrase.
În această lumină, programele Fundației Toflea au fost croite să răspundă la două nevoi principale: readucerea înapoi la școală a celor care și-au abandonat studiile, concomitent cu susținerea copiilor care din cauza lipsurilor de acasă abandonau prematur sistemul de învățământ.
Programul „Șansa a doua” a debutat cu doi cursanți și a ajuns la 340 de persoane înscrise în clasele I-XII. Oameni din generații diferite se regăsesc în fiecare sâmbătă în sălile de clasă de la Școala nr. 1 din Brăhășești, acolo unde profesori ai Liceului Tehnologic „Anghel Saligny„ din Galați vin până în Toflea pentru a ține cursuri de câte cinci ore, cu elevii trecuți de adolescență. Fundația asigură transportul săptămânal pentru profesori și asigură materialele necesare pentru studiu, suportul de curs și rechizitele.
Astăzi, atât Irina cât și Gheorghe s-au reîntors la școală și cu eforturi susținute se pregătesc acum de admiterea la facultate.
”Educația le-a schimbat viața oamenilor din Toflea. Cei care am avut curajul să ne lăsăm convinși de voluntarii Fundației să ne reîntoarcem la școală, parcă ne-am născut din nou, avem aripi. Avem altă mentalitate, ne-am găsit locuri de muncă, lumea ne respectă„, a constatat schimbarea Gheorghe Gheorghită care se pregătește de admiterea la Facultatea de Teologie.
Ca el sunt sute de oameni din comuna Brăhășești, care au intrat în programele Fundației Toflea și care au învățat că dacă vor să se integreze, să fie respectați, este obligatoriu să respecte regulile de comportament și legile după care funcționează societatea. Ei sunt determinați să imprime schimbarea în sânul întregii comunități. Sunt exemple atât pentru cei mai tineri, cât și pentru cei mai vârsnici care încearcă să prindă valul modernizării.
„La vârsta mea, nu mai așteptam nimic de la viață. Până când m-am înscris din nou la școală. Acum pot să citesc bine, am învățat să navighez pe internet si îmi place să urmăresc documentare istorice”, spune mândru de el Ionel Stoica, care la 54 de ani a avut ambiția să revină la școală în clasa a V-a.
La 59 de ani, Ion Gheorghiu este decanul de vârstă al celor înscriși în program. El vrea să fie un model pentru nepoții săi, chiar dacă atunci când avea vârsta lor, el a fost obligat să renunțe la școală pentru a-și câștiga pâinea. ”Am devenit un voluntar foarte activ și implicat în comunitate. Mi-am dat seama ce șansă uriașă am ratat eu când am renunțat la școală. Am avut parte doar de muncă grea și amărăciune. Le povestesc copiilor prin câte am trecut eu, ca să nu facă aceleași greșeli. Vreau să îi văd oameni la casele lor, care să trăiască civilizat”, spune Gheorghiu.
Chiar și primarul comunei, Mircea Dumitru, un tânăr de 26 de ani este fost bursier al Fundației.
Voluntarii fundației
Pentru a sparge cercul vicios în care se învârt comunitățile de romi și anume acela că din cauza lipsurilor, se abandonează școala, proces care duce negreșit la acumularea și mai multor lipsuri, Fundația Toflea a evaluat posibilitățile financiare ale fiecărei familii, dar și mentalitățile lor pentru a împiedica renunțarea la școală.
Copiilor vulnerabili li se acordă burse pentru a-i susține în sistemul de învățământ, voluntarii fundației urmărind de aproape parcursul lor pe băncile școlii.
Adriana Răducan este absolventa a Universitatii București, specializarea Geografia Turismului și este conștientă că fără sprijinul oamenilor de bine din fundație nu ar fi ajuns aici. La fel și Vasile Băiculescu, avocat în cadrul Baroului București, care recunoaște că Fundația Toflea a contribuit decisiv la formarea lui profesională.
Pentru a-i mobiliza pe tinerii romi, se organizează periodic excursii și întâlniri cu mentori din toate zonele profesionale. „Este foarte important pentru copiii aceștia să cunoască oameni de succes, care să-i motiveze. Ei provin dintr-o lume în care pătrund greu raze de speranță. Cei mai mulți dintre tineri nu știau ce modele să își aleagă pentru că nu avuseseră șansa să vorbească cu un informatician, un manager de companie sau cu un actor, spre exemplu. Încercăm să le deschidem perspective de carieră”, spune un fost bursier, care acum lucrează ca voluntar al fundației.
Poate că, mai important decât atât este faptul că demersul fundației din Toflea hrănește speranța că într-o bună zi, într-un plan integrat al celor câtorva inițiative de acest gen din întreaga țară, comunitatea romilor va sparge stereotipurile ostile și își va purta cu demnitate identitatea etniei.
